Componenta vitala a unei organizatii este omul, care vine cu structura lui formata de experiente sau de lipsa lor, nuantat de caracteristicile mentale si fizice specifice statusului dobandit in organigrama.
Diviziunea sarcinilor in departamente creeaza angajatului un status prin care el va indeplini un anumit rol, definit de cultura unei companii. Mecanismul natural si previzibil se schimba radical atunci cand, in interiorul unei firme, isi face aparitia un nou angajat cu o alta personalitate fata de precedentul si care poate cere modificari in continutul rolului.
“Diferente dintre cum isi percepe rolul un angajat, cum il vad altii si cum isi indeplineste in mod real acel rol pot fi aspecte destul de diferite. Dificultati in comunicarea asteptarilor privind comportamentul angajatului, transmiterea neclara a atributiilor postului, priceperea persoanei de a-si asuma si de a se conforma cu acel rol sunt printre putinele cauze ale diferentelor in ce ofera angajatul si ce se asteapta de la el. Acesta deja poate fi o samanta, care aduce probleme in cadrul unui grup”, explica psihologul Lenke Iuhos.
5 semnale care anunta ca exista probleme de rol intr-o companie
- Conflictul de rol – acest semn apare cand un angajat are de indeplinit mai multe roluri in aceeasi situatie sau acelasi moment. “Acest aspect poate determina stresul, deoarece chiar daca persoana cunoaste foarte bine continutul rolulilor, acestea pot fi in conflict. Un sef de echipa trebuie sa sustina interesele grupului sau, dar in acelasi timp, este cel care inghite reactia superiorilor asupra greselilor facute de altii. Stresul se simte in radicalism, in raspunsuri prompte ca raspuns al tensiunii, raspunsuri date pe moment”, declara psihologul Lenke Iuhos.
- Supraincarcarea cu roluri – este un fenomen specific momentului in care o persoana este promovata pe o functie de conducere. “Interesant e ca aceasta schimbare este o nuanta a succesului, insa apar trairile promovarii cu o intensitate care, de cele mai multe ori, sunt epuizante pentru angajat. Sunt vizibile modificari in stilul de lucru, de comunicare, de abordarea situatiilor de risc, omul se simte supraincarcat. Perioada scurta de adaptare este un semn bun pentru eficienta angajatului pe noul post”, afirma specialistul.
- Subsolicitarea poate fi o problema majora de rol; se observa in comportamentul tinerilor absolventi. “Tinerii vin cu anumite expectante de viata, stiu ca au investit timp, energie si resurse materiale pentru a indeplini sarcini complexe. Plangeri de subsolicitare pot fi auzite si din partea persoanelor cu un istoric de atributii specifice asteptarilor lor, iar din cauze sociale sau chiar medicale nu mai pot exercita ce pot sa faca foarte bine. Asa apare omul cu moralul scazut si asa vom recunoaste un angajat cu sentimentul de zadarnicie”, explica Lenke Iuhos.
- Incompabilitatea este o alta dificultate in indeplinirea unui rol si ea apare ca o contrazicere intre asteptarile celorlalti, expectantele managerului si realizarea rolului. “Calitatea feedback-ului managerial privind performanta subalternului poate provoca cu usurinta probleme de incompatibilitate. Ca efect al acestei situatii, apar dificultati de comunicare cu cei din jur. Angajatul ori va comunica defectuos, ori foarte des se intampla sa evite persoanele cu care trebuie sa interactioneze. Relatiile interpersonale, care se intretin prin cooperare eficienta, sunt rezistente in fata problemelor”, spune psihologul.
- Neclaritatea rolului in ochii individului care il indepineste provoaca cu usurinta tensiuni intre angajati. “Este posibil ca sa cunoastem persoane, care isi formeaza o imagine neclara despre rolul pe care il au in efectuarea unor sarcini; unii devin bagatori de seama, altii chiar nu isi indeplinesc pe deplin rolul asumat. Cauza acestor comportamente poate fi ambiguitatea in intelegerea rolului si a limitelor situationale. Se poate resimtii prezenta situatiilor de neintelegeri, care apoi nu au o rezolvare usoara si izbucnesc in conflicte de rol. Tensiunea se transpune si in astfel de situatii, exprimata prin iritabilitate, chiar in imbolnaviri periodice”, conchide psihologul Lenke Iuhos.