Sarac cu trupul, bogat cu sufletul, mereu aproape de cei suferinzi… Nectarie de Eghina este unul dintre cei mai cunoscuti sfinti ai Bisericii crestine, datorita vietii traite dupa regula de aur a Evangheliei: „Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel”. A fost prigonit, batjocorit si nedreptatit in repetate randuri, adesea chiar de ceilalti slujitori ai altarului. Cu toate acestea, a ales sa intoarca raul cu binele si a devenit astfel un exemplu pentru generatii intregi. Astazi, in ziua sa de pomenire, milioane de oameni isi indreapta rugaciunile catre cel ce a trait „ca un inger in trup” si cunoaste rabdarea durerilor, dar si triumful in mijlocul imposibilului. Despre Sfantul Nectarie, ocrotitorul Asociatiei “Salveaza o inima”, a vorbit Gabriel Tudor cu parintele Vasile Gavrila, parohul Bisericii Ruse „Sfantul Nicolae” din Bucuresti.
[mixcloud width=”” height=”” cover=”1″ mini=”1″ light=”1″ autoplay=”1″ tracklist=”1″ artwork=”1″ iframe=”true” ]https://www.mixcloud.com/GabrielTudor/interviu-cu-p%C4%83rintele-vasile-gavril%C4%83-despre-sf%C3%A2ntul-nectarie-%C8%99i-vindecarea-bolilor/[/mixcloud]
Cine este Sfantul Nectarie si cum a devenit el atat de cunoscut poporului roman?
Sfantul Nectarie este unul dintre cei mai cunoscuti sfinti la ora actuala, nu numai pentru noi, romanii, ci pentru aproape intreaga lume crestina. In strainatate, in tari din Occident, in ciuda faptului ca protestantii nu ii cinstesc pe sfinti, au o evlavie deosebita la Sfantul Nectarie, Sfantul Siluan Athonitul, Sfantul Serafim de Sarov… Au inceput sa se intoarca chiar si la Sfintii Trei Ierarhi! Deci, daca este asa de cunoscut, inseamna ca a fost o personalitate coplesitoare. S-a impus prin ce se impun sfintii, printr-o viata sfanta, evident! Evanghelia a fost Legea vietii lui, ca la Sfantul Vasile cel Mare. Cum spunea Sfantul Grigorie, virtutea era modul lui de a vietui. A fost un copil sarac, dar nu si la suflet. Nu a avut cele ale lumii materiale, dar le-a avut pe cele spirituale. S-a nascut la 1 octombrie 1846 in satul Silivria din Tracia. Ca oricare copil, mai ales ca era dupa perioada turcocratiei, dorea sa studieze si el, era un copil inteligent. Au reusit parintii sa il dea la scoala si astfel a studiat la Constantinopol teologia la nivel mediu. Dupa care, fiind situatia delicata, a luat legatura cu patriarhul de Alexandria unde a si fost primit, dar a trebuit sa isi continue studiile, sa fie pregatit pentru ceea ce ar fi dorit sa faca patriarhul cu el, si anume sa il trimita misionar in Africa, mai concret in Egipt. L-a trimis in Cairo, pentru ca acolo avea un punct de lucru cu crestinii pe care ii pastorea. In perioada 1882-1886, a facut studiile de teologie de la Atena. Intre timp, in 1876 se calugarise si a intrat intr-o manastire, Manastirea cea Noua. (De ce se numea asa: Grecia trecuse prin ceea ce numim tavalugul otoman si erau manastiri care au fost desfiintate) La numai un an de zile dupa ce a intrat in manastire a fost hirotonit diacon, si-a facut studiile, iar dupa ce le-a terminat, patriarhul l-a numit consilier patriarhal la Cairo. In 1889, a fost hirotonit mitropolit pentru cetatea Pentapole, insa lucrul acesta nu a durat mult. Cred ca diavolul a dezlantuit o teribila lupta cu el prin cei apropiati, prin fratii lui si a trebuit sa se intoarca la Atena in 1890, sarac lipit pamantului si sa incerce sa isi gaseasca un loc acolo. A primit dreptul de a fi profesor si a preda teologie intr-un seminar, unde a fost chiar si director. Perioada aceasta, cat a fost mitropolit si director de seminar este una dintre cele mai frumoase si indragite de toti. Sfantul Nectarie a fost un pedagog exceptional, un teolog deosebit, un om deosebit de profund, interesat in ale teologiei in sensul cel mai propriu al cuvantului. Cand spun ca a fost un bun pedagog nu ma refer doar la instructia lui teologica, ci la comportamentul, la tactul, la metoda lui pedagogica. A fost un exemplu! Cand cineva era pedepsit, el implinea pedepsele. Daca se certau elevii intre ei si nu faceau ceea ce trebuia, se ducea mitropolitul si facea el, indeplinea el sarcinile in locul lor! Ori, asta a fost o carte de vizita si o recomandare pentru toti cei care l-au cunoscut. Cumva de aici aflam si de ce a patimit cat a fost in Egipt din partea semenilor lui, cata ura a putut sa atraga, pentru ca era extrem de bun, de bland si de cinstit! Stim foarte bine ca onestitatea cu oportunitatea practicata de altii nu fac front comun.
A intors raul cu binele intotdeauna…
Intotdeauna! Asta a fost ceea ce l-a definit pe el. Din acest motiv, se gandeste la un moment dat sa construiasca un asezamant monahal, iar in perioada 1904-1907 a si reusit sa construiasca o manastire de maici, unde s-a si retras. Tot aici a fost inmormantat dupa ce a trecut la Domnul, in 1920. Cei care au cunoscut viata lui au spus ca a trait ca un inger in trup. Asta insemna ca avea o viata de rugaciune, de slujire, ca traia foarte modest. Acolo a fost si inmormantat, in 1920. Sigur ca vestea despre el s-a dus inca de cand era in viata. Deoarece el nu numai ca avea o viata minunata, dar chiar a facut minuni! A salvat la un moment dat insula de la foamete, pentru ca a fost o seceta teribila si s-a rugat Sfantul Nectarie foarte mult si a trimis Dumnezeu ploaie abundenta incat au fost recolte mari si pe toti i-a minunat lucrul acesta. Dupa perioade de criza, dupa razboaie se intampla nenorociri de genul acesta, iar Sfantul Nectarie a fost acolo ca un inger pentru ei. Ei stiau si a inceput sa se duca vestea despre el. Au venit oameni la mormantul lui ca la un parinte! In 1953 s-a umblat la mormant si s-a constatat ca ramasitele lui au devenit moaste si au fost scoase si puse intr-o racla, iar in 1961 a fost canonizat. Ca zi de cinstire a fost stabilita data de 9 noiembrie, pentru ca pe 8 noiembrie murise. Sfantul Nectarie este cunoscut drept Taumaturgul, vindecatorul, adica cel care ajuta in boli. Mai ales prin faptul ca a trecut el prin suferinta, cred ca Dumnezeu asculta rugaciunile lui, dar si ale celor care se roaga si trec prin necazuri similare cu cele ale lui. Este un mare sfant care a iubit foarte mult oamenii si este mare pentru ca ii ajuta in necazuri, in probleme, in boli, in suferinta si asa mai departe.
Cunoasteti oameni care s-au rugat Sfantului Nectarie si au primit raspunsul asteptat la rugaciune?
Cunosc! Foarte multi imi spun, cand ii intreb de copii, „Da, parinte, am un copil, il cheama Nectarie, pentru ca ni l-a dat Dumnezeu cand ne-am rugat la Sfantul Nectarie”. Sau cunosc cazuri concrete cand oamenii dau buzna efectiv la racla cu moastele Sfantului Nectarie, cand sunt bolnavi, in suferinta. Uneori se duc chiar inainte de a merge la spital. Nu e o poveste sau un moment de extaz. Cat ar fi de mare extazul, boala e boala si cand te trezesti te doare! Nu e cazul aici, oamenii chiar s-au vindecat!
Poate mai mult ca oricand, formele de suferinta s-au inmultit spectaculos. Vorbim astazi de chisturi si tumori ca si cand am vorbi de o raceala, desi incercam sa facem tot ce putem pentru a ne fi bine, atat din punct de vedere trupesc, dar si spiritual. Unde credeti ca gresim de ne imbolnavim tot mai des?
Am sa lansez o perspectiva pe care nu stiu daca si-o poate asuma toata lumea. Ma tem ca noi, la ora actuala, facem prea putin din punct de vedere spiritual. Spunea parintele Sofronie: „Societatea in care traim noi, astazi, a incercat sa rezolve toate problemele, mai putin problema rugaciunii, problema lui Dumnezeu. Si suntem foarte asaltati, lucru vazut in ceea ce spune fiecare om: „Nu am timp sa ma duc la biserica, nu am timp de rugaciune!” Sunt oameni foarte seriosi, foarte angajati care spun asta, iar eu ii cred pe multi ca daca ar avea timp s-ar duce la biserica. Da, unii poate se ascund in spatele acestor scuze, insa, repet, facem cu totii foarte putin. Cred ca Dumnezeu ingaduie aceasta avalansa de suferinta, de boli pe care tot Dumnezeu le gestioneaza si le tine sub control, pentru ca nu vrea sa ne pierdem! Si cred ca este un fel de martiriu boala, suferinta, la ora actuala. Nu le vad ca pe o pedeapsa. Sigur ca daca ne gandim la cate pacate se fac astazi si mai ales la orgoliul aproape demonic prin care omul afirma ca e deja un demiurg, un salvator care isi face propria imparatie, ar trebui de aici sa decurga suferinte foarte mari. Totusi, Dumnezeu nu le ingaduie chiar asa. Eu vad suferinta mai degraba ca pe o binecuvantare din partea lui Dumnezeu prin care ne arata ca ne iubeste si nu vrea sa ne lase sa pierim din cauza propriilor noastre cugete.
Sfantul Nectarie este una dintre dovezile vii pe care Dumnezeu ni le-a dat pentru a ne arata ca boala nu este un sfarsit, ci un prilej de reflectie asupra adevaratelor valori ale vietii. Cum ne invata Sfantul Nectarie sa ne ferim de situatiile care aduc incercari dureroase, uneori chiar devastatoare?
Ne invata prin propriul exemplu si prin teologia si scrierile lui, deosebit de profunde. Ne invata sa ne raportam la Dumnezeu si la viata noastra asa cum trebuie, sa percepem viata ca pe marele dar al lui Dumnezeu si sa o cinstim, sa ne ridicam la demnitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu in viata pe care ne-a dat-o. Si atunci sigur ca lucrurile se rezolva de la sine, pentru ca, de fapt, vorbim despre principiul evangheliei: „Cauta Imparatia lui Dumnezeu si celelalte se vor adauga” Insa ne-a mai invatat si cum sa suportam boala, cum s-o purtam, iar boala trebuie sa fie ea insasi taumaturg, sa imi vindece sufletul.
Care ar fi calitatea care il scoate in evidenta pe Sfantul Nectarie?
Calitatea care il defineste pe el este bunatatea impletita cu blandetea si exersata in rabdare, iar toate acestea nu ar fi fost posibile daca nu ar fi fost smerit. Un om smerit devine bland, bun si rabdator, iar bunatatea lui se manifesta prin compasiune si implicarea in viata celorlalti. Viata nu a trecut pe langa Sfantul Nectarie si nici el pe langa viata. Nici semenii lui nu au trecut pe langa el si nici el pe langa semenii lui. Nu putem vorbi doar de o singura calitate. A fost foarte credincios, L-a iubit pe Mantuitorul Hristos pana la sfintenie, a fost un ierarh si un teolog deosebit, dar ceea ce-l defineste pe el acestea sunt: blandetea, bunatatea, rabdarea, toate crescute din tulpina si din harul smereniei.
Daca ar fi sa se poata intoarce pe pamant pentru a ne trimite un singur mesaj, care credeti ca ar fi acela?
Iubiti-L pe Hristos pentru ca El va iubeste foarte mult!
Parintele Vasile Gavrila s-a nascut la 24 august 1962. A studiat la Seminarul Teologic Ortodox din Buzau si a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucuresti. In 2004 a obtinut titlul de doctor in teologie cu lucrarea „Sfanta Taina a Cununiei in viata liturgica a Bisericii Ortodoxe“. Intre anii 1994 si 1996 a predat la Seminarul Teologic Ortodox din Capitala. A fost lector suplinitor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Constanta (1996-1997), la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Craiova (2006-2007) si la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (2010-2013). Din 1992 este preot paroh la Biserica Rusa „Sfantul Nicolae“ din Capitala.
Asociatia “Salveaza o inima” a fost infiintata pe data de 17 decembrie 2012, si isi doreste sa reuneasca sub acelasi acoperis un numar cat mai mare de profesionisti din diferite domenii, oameni bine pregatiti si motivati, oameni de bine, oameni simpli, cinstiti si onesti, oameni care cu suflet si dedicare pot ajuta in campaniile si proiectele noastre si astfel impreuna sa ne atingem scopul final de a lasa copiilor nostri o mostenire valoroasa, marturie a faptului ca noi oamenii, comunitatea in ansamblul ei, suntem tot ce trebuie si suficient pentru ca lucrurile sa mearga intr-o directie buna.